duminică, 4 februarie 2018

“Podul către o altă dimensiune” – descoperit într-un videoclip şocant pe YouTube

“Podul către o altă dimensiune” – descoperit într-un videoclip şocant pe YouTube :))))
Un videoclip apărut pe Internet prezintă ceea ce conspiraţioniştii cred că ar fi o intrare în altă lume. În videoclipul YouTube, un narator detaliază o poveste despre un pasaj bântuit din orașul Avon (Indiana, SUA). El spune următoarele: “Poveștile despre pod au circulat chiar înainte ca podul să se deschidă. Se spune că în timpul construirii podului, un muncitor a băut la locul de muncă și a căzut într-o groapă de ciment. Acea groapă a devenit mormântul său, iar scheletul său se află încă sub pod, iar fiecare tren care trece pe acolo îi scutură sufletul”. Dar asta nu este totul. Povestitorul explică faptul că, o dată pe an, acolo se deschide un portal către o altă dimensiune: “O legendă spune că podul este o poartă spre o altă dimensiune și trecând-o, cu ocazia aniversării deschiderii sale, te va duce către altă lume. În nopțile furtunoase, poarta se deschide parțial și suspine de fantome se aud în mijlocul ei.” Cei care au vizionat videoclipul au avut reacții amestecate la vizionarea lui. Unii au fost îngroziți de posibilitatea existenţei unei porți către o altă dimensiune, sugerând chiar dinamitarea podului. Alții au fost convinși de mit: “Sunt un pic sceptic când vine vorba despre supranatural, dar am experimentat personal lucruri pe care nu le pot explica. De asemenea, am auzit povesti de la membrii familiei și știu că nu m-ar minți”, a spus un cititor. Însă, există, bineînţeles şi sceptici, care zic că nu e nimic paranormal, totul nefiind altceva decât o “legendă urbană”.

Ni se ascunde faptul că schelete de uriaşi au fost găsite peste tot în lume! În Maroc au existat giganţi de 4 metri…:))))))))))

Ni se ascunde faptul că schelete de uriaşi au fost găsite peste tot în lume! În Maroc au existat giganţi de 4 metri…
În întreaga lume au fost descoperite tot felul de oase şi schelete de uriaşi, cu toate că unii antropologi încearcă în continuare să insiste că sunt oase de gorilă. De exemplu, în anul 1936, antropologul german Larson Kohl a descoperit oasele unor oameni uriaşi pe malurile lacului Elyasi din Africa Centrală. Paleontologii germani Gustav von Konigsberg şi Franz Weidenreich au fost surprinşi când au descoperit mai multe oase de uriaşi în farmacii din Hong Kong, în anul 1941. Descoperirea a fost publicată şi documentată ştiinţific în raportul Societăţii Americane de Etnologie pe anul 1944. La circa 6 km de Safita, Siria, arheologii au scos la lumină topoare care nu puteau fi folosite decât de oameni cu mâini uriaşe. Uneltele din piatră care au ieşit la iveală la Ain Fritissa (estul Marocului), măsurând 32 x 22 cm, trebuie să fi aparţinut de asemenea unor oameni puternici. Dacă puteau să mânuiască asemenea unelte, care cântăresc până la 4,3 kg, trebuie să fi avut peste 4 m înălţime. Descoperirile unor schelete de uriaşi în Java, în sudul Chinei şi în Transvaal (Africa de Sud) sunt bine cunoscute din literatura de specialitate.

Legenda “Lânii de Aur” descrie, de fapt, o maşină zburătoare sofisticată folosită de zeii antici din Olimp

Precum spun vechile mitologii greceşti, Lâna de Aur a fost lâna berbecului care i-a dus în zbor pe Frix și pe Hele în Colchida (un teritoriu în Georgia de azi). Frix a oferit acest animal, drept jertfă, lui Aeetes și a atârnat lâna berbecului de un arbore în pădurea în care era venerat Ares. Lâna de aur semnifica în mitologia greacă simbolul bogațiilor din țările răsăritene, pe care elinii le-au râvnit mult, întotdeauna. Legenda spune că Iason, însoțit de argonauți, a pornit în căutarea lânii de aur. Dar totuşi, de ce este acest obiect cât se poate de ciudat (Lâna de Aur) atât de râvnit? Majoritatea enciclopediilor descriu Lâna de Aur ca fiind „blana unui berbec de aur”. Prin urmare, se presupune că acest întreg echipaj de argonauţi a pornit pe mare din cauza unei blăni? Se presupune că a fost construită cea mai mare corabie a vremii şi că fiii zeilor şi regilor şi-au oferit serviciile de bunăvoie pentru a porni în căutarea unei blăni ridicole? Nu, în mod sigur nu, pentru că Lâna de Aur era o blană deosebită, cu proprietăţi uimitoare. Putea să zboare! Aşadar, Lâna de Aur era un fel de maşină zburătoare, care îi aparţinuse odinioară zeului Hermes. În niciun caz nu trebuia să rămână în mâna unui tiran, care ar fi putut să abuzeze de ea în scopurile sale netrebnice – aşa explicându-se şi organizarea echipajului de primă clasă, cu toate îndemânările lui deosebite şi ajutorul descendenţilor zeilor. Toţi voiau să recupereze ceea ce le aparţinuse zeilor din Olimp. De cum s-au îmbarcat, argonauţii şi-au ales un conducător într-o manieră democratică. A fost preferat Heracles, cel mai puternic dintre toţi, însă el a refuzat însărcinarea. A spus că onoarea îi aparţinea numai lui Iason, iniţiatorul expediţiei. Corabia a ieşit iute din portul Pangasai şi a ocolit peninsula Magnesia. După câteva aventuri neprimejdioase, echipajul a ajuns la peninsula Capidagi, care este legată de continent printr-o fâşie de pământ. Acolo trăia poporul dolion, al cărui tânăr rege, Cyzicus, le-a cerut argonauţilor să-şi lege corabia în portul din golful Chytos – părând să uite să-i avertizeze despre uriaşii cu şase braţe care trăiau şi ei acolo. Argonauţii, care nu bănuiau nimic, au urcat pe un munte din apropiere să se orienteze. Numai Heracles şi alţi câţiva oameni au rămas să păzească corabia Argo. Monştrii cu şase braţe au atacat imediat vasul, fără să ia seama însă la Heracles, care i-a văzut apropiindu-se şi a omorât câţiva dintre ei cu săgeţile sale înainte chiar ca lupta să înceapă. Între timp, ceilalţi argonauţi s-au întors şi, mulţumită talentelor lor deosebite, i-au măcelărit pe atacatori.