Dacii au fost (si rãmân) strãmosii de bazã ai poporului român

Dacii au fost (si rãmân) strãmosii de bazã ai poporului român.
Peste ei s-au suprapus romanii. În prezent romanii sunt dati dispãruti, dar în schimb au rãmas romanitele. Totodatã, conform tendintelor lingvistice la modã, romanii tind sã-si piardã o silabã din numele oficial, rãmânând doar...romi. Dacii au fost de mai multe feluri,si anume:
 - Gân-daci, adicã dacii gânditori care, din cauza obiceiului de a gândi deveniserã foarte periculosi ,asa cã au fost transformati de cãtre niste vrãjitori rãi în gâze, sub care formã îi putem întâlni si azi, mai ales prin blocurile vechi; - Rãspân-daci, care, de asemenea, se mai pot întâlni si în prezent, rãspânditi difuz prin masele populare, în rândurile cãrora rãspândesc de obicei zvonuri;
- Aplau-daci – acestia erau foarte numerosi pânã prin 1989, dupã care s-au reprofilat în oameni de afaceri. -Cotco-daci. Acest grup era foarte redus numeric la început, alcãtuind ceea ce azi numim bârfitori de ambele sexe. Între timp urmasii lor s-au înmultit considerabil si-i gãsim în numãr mare, ba stând toatã ziua pe la porti si trãncãnind, ba prin cârciumi, arãtând cã sunt nãscuti în vremuri de secetã, prin aplecarea ce o au si cãtre bãuturile cu alcool.
 Rãmânând în domeniul istoriei antice, trebuie sã mentionãm si aspectul de mare importantã stiintificã al numelui fiicei regelui Decebal. Pe aceasta o chema Decibela si se spune cã ea zbiera asa de tare încât i se auzea vocea de la Sarmisegetuza pânã în toatã Dacia. Ca un omagiu pentru aceastã printesã nefericitã, fizicienii au numit dupã ea unitatea de mãsurã a sunetului.
Contemporanii si aliatii dacilor au fost un popor migrator numit sarmati. Sarmatii acestia se zice cã nu plecau la luptã pânã nu se ghiftuiau bine de tot cu sarmale. De aici li se trage si numele: sarmati, adicã plini de sarmale. Acest fel de mâncare le-a plãcut atât de mult si dacilor încât, înainte de disparitia lor din istorie ca popor de sine stãtãtor, l-au lãsat mostenire, cu limbã de moarte, urmasilor urmasilor lor, gloriosului popor român.
 Din pãcate, dupã romani au nãvãlit barbarii, care s-au dedat la tot felul de...barbarii. Dintre acestia cam printre primii au fost si gotii, veniti din tara lor, o insulã amãrâtã, pe numele ei Gotland.
 Ca sã complice treburile, gotii s-au împãrtit în douã, si anume în ostrogoti si vizigoti. Cicã primii ar fi inventat ostropelul si ultimii viziera. Dupã aceasta se pãrea cã au dispãrut din registrele istoriei, dar n-a fost deloc asa pentru cã îi reîntâlnim si în zilele noastre sub formã de bigoti.
 Probabil cã cele douã ramuri ale lor s-au reunit pe sest si au rezultat goti de douã ori, adicã bi-goti, care, fiind de stirpe foarte barbarã, fac în continuare ravagii pe plaiurile mioritice.
 Dupã ei au apãrut, tot pe plaiurile noastre, mioritizate de peste sase mii de ani...gepizii. Nu prea s-au remarcat prin cine stie ce isprãvi, doar cicã ar fi inventat crema Nivea, din cauzã cã ei, mergând mereu cãlare si în bãtaia vântului, le crãpau rãu de tot buzele. Nu a rãmas un document scris în acest sens ci o zicalã, care spune cã unul dintre acestia „da cu Nivea sã nu-i crape buzele”, zicalã ce s-a transmis din gurã-n gurã, sau din buzã-n buzã, conform legilor imuabile ale folclorului.

Autor NECUNOSCUT