sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Servus este mai mult decât un salut

Tudor Duică
Servus este mai mult decât un salut este, într-un anume fel, o formă de apartenență la un spațiu comun, la anumite tradiții și cutume. Indiferent că ești ardelean sau bavarez, rutean sau tirolez, știi că ești de "acolo". Cel ce răspunde la servus cu servus, este de-al tău, îl cunoști și ai încredere în el.
Acest vechi salut provine din latinescul servus, care înseamnă „servitor”, vezi și expresia ego sum servus tuus (în traducere ad litteram „eu sunt servitorul tău”). De la sinonimul latinesc sclavus, prin italianul schiavo, este derivat și salutul italian ciao.
Exceptând regiunile din Germania de azi, unde se folosește frecvent(Bavaria, Baden-Württemberg, Renania-Palatinat, etc.), aria de folosire al cuvântului servus coincide cu fostele granițe ale Imperiului Austriac și Austro-Ungar.
Practic, acest salut este folosit din Rutenia și până în Tirolul de Sud, din Silezia și până în Voivodina, într-un grad mai mare sau mai mic.
În Germania Meridională, ca și în Tirol este extrem de utilizat de noile generații. În Cehia sau Silezia este considerat mai degrabă un arhaism.
În Slovenia este iarăși un salut foarte prezent, sub diverse forme, cum ar fi Serbus/Sjervus/Sjerbus, datorită influenței germane foarte pregnante, în majoritatea regiunilor Sloveniei de azi, dar mai ales în Carintia.
În Transilvania și Banat este încă foarte folosit, deși generațiile mai tinere, expuse unei influențe bucureștene(prin penibilele, cel puțin pentru mine, "bună" și "pa,pa") sau italiene(vezi celebrul "ceau"), par să sufere de o pierdere de identitate extrem de neplăcută.
Salutul nu se foloseşte niciodată cu oameni pe care îi întâlneşti pentru prima oară. Ca să devii “Servus!” cu un ardelean trebuie să "mănci o bucată gye pită și slană" cu omul respectiv.
Un moment prielnic de a folosi, pentru prima dată, cuvântul servus, este atunci când se închină sau ciocnește un pahar de "beutură". De obicei ardelenii spun atunci: “No, hai să bem “Servus!”.
În epoca modernă timpurie și în cea modernă, locuitorii Transilvaniei, mai ales de la un anumit nivel de cultură în sus, se salutau și se salută cu „Servus!".
În România de azi este cel mai sigur și minunat semn, că aparții plenar Transilvaniei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu