Bolsevismul nu a disparut niciodata din Romania, doar s-a mutat la Institutul Elie Wiesel
Un nou abuz de tip stalinist umbreste pana la intunecare activitatea
Institutului Elie Wiesel, care pare mult mai preocupat sa acopere
crimele bolsevicilor si sionistilor din Romania, decat sa cerceteze si
sa monitorizeze antisemitismul.
Dovada cea mai recenta, care il defineste pe Alexandru Florian,
directorul acestei institutii publice, mai degraba ca pe un comisar
sovietic cu propaganda, decat pe un intelectual european modern este
interventia pe langa Consiliul local al orasului Segarcea de a retrage
cetatenia de onoare acordata post mortem, marelui scriitor si luptator
anticomunist Vintila Horia.
Noii satrapi ai unei cenzuri bonave, condusi de Florian in numele
Institului National pentru studierea Holocaustului au invocat stupida
lege 217/2015 si o sentinta a Tribunalului Poporului din 1946, prin care
Vintila Horia a fost condamnat pentru „crime de razboi” cerand
retragerea titlului acordat de statul roman, prin autoritatile locale
Segarcea, in ciuda opozitiei foarte articulate si argumentate a unor
academicieni, scriitori si jurnalisti de prestigiu, care l-au asezat pe
Vintila Horia in lumina sa adevarata.
Distins cu premiul Goncourt, avand o exceptionala opera de maturitate
si mai ales o activitate jurnalistica profund anticomunista, scriitorul
roman Vintila Horia este etichetat, intr-un mod abject, ca fiind
fascist. Revoltat de infamia pusa la cale de Alexandru Florian si
compania, Andrei Plesu a invocat necesitatea implicarii Academiei
Romane, a Ministerului Culturii, Institutului Cultural Roman si mai ales
a Ministerului Justitiei in cazul cenzurarii si decaderii din
drepturile conferite post mortem acestui mare atlet al libertatii de
constiinta. Iata ce a scris, filosoful pe blogul sau: „Am pomenit
Ministerul Justiţiei pentru că socotesc urgentă reconsiderarea riguroasă
a deciziilor luate de Tribunalele Poporului de la mijlocul anilor `40,
invocate adesea de «Institutul Elie Wiesel» drept argument al
propunerilor lui de «epurare»
(Andrei Plesu)
Argumentele lui Andrei Plesu sunt intarite in primul rand chiar de
componenta completului de judecata care l-a condamnat pe Vintila Horia
in 1946: preşedinte: celebrul Al.Voitinovici, judecator delegat de la
Kremlin, cel care a prezidat procesul impotriva maresalului Antonescu;
membri: 2 «judecători ai poporului»,membri ai Partidului Muncitoresc
Roman, finantat de la Moscova, 2 învăţători, 1 muncitor CFR, 1
comerciant, 1 fost consilier la Camera de Muncă, 1 «judecător delegat»,
1 grefier, 1 acuzator public , comisar NKVD si doar un singur
magistrat.
Desi orice om de buna credinta, care are macar cateva notiuni de
istorie si a citit opera scriitorului Vintila Horia, ar fi constatat ca
procesul din 1946 a fost o mascarada bolsevica, iata ca in şedinta
din 10 februarie 2016 Consiliul Local din Segarcea – localitatea unde
s-a nascut scriitorul a decis revocarea titlului de cetatean de
onoare, acordat in decembrie 2015 ca o recunoastere a valorii operei
sale, fiind acuzat de propaganda fascista, la insistentele Institutului
Elie Wiesel, pastorit de Alexandru Florian.
Tulburata de infama decizie, Cristina Horia, fiica scriitorului care
locuieste la Madrid, s-a hotarat sa deschida in Romania o actiune
judiciara in vederea anularii sentintei din 1946. „In conditiile
actuale, orice persoana – lipsita total de intelepciune istorica, umana,
culturala si transcendentala, cu un spirit intunecat de minciuni şi
ranchiuni sterile si anacronice – poate s-o aplice oricind“ a afirmat Cristina Horia.
(Vintila Horia)
Portretul unui mare intelectual roman
Vintila Horia este pseudonimul literar al lui Vintila Caftangioglu
(18 decembrie 1915 – 4 aprilie 1992), diplomat, filozof, eseist,
jurnalist, pedagog si romancier. A cunoscut consacrarea internaționala
in exil. Alaturi de Emil Cioran, Mircea Eliade si Constantin Noica s-a
remarcat ca un aprig combatant impotriva ateismului si comunismului
semnand cateva articole remarcabile in revista Sfarma Piatra, cu
orientare de drepata.
In perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial a lucrat ca diplomat
atat la Roma cat si la Viena, iar in 1945 se stabileste alaturi de sotia
sa, Olguta, la Roma, unde il cunoaste pe Giovanni Papini, alaturi de
care scrie si publica articole si analize preluate de cele mai
importante publicatii italiene. In 1948 se stabileste in Argentina, la
Buenos Aires unde va locui pana in 1953 cand ajunge in Spania unde
activitatea sa literara ii confera notorietate si apreciere
internationala.
Dupa invadarea Romaniei de catre trupele sovietice si dupa instalarea
la pupitrul de comanda al bolsevicilor veniti pe tancurile diviziei
Tudor Vladimirescu, in frunte cu Ana Pauker, se infiinteaza Tribunalele
Populare cu scopul precis de a elimina opozitia politica si elita
intelectuala a tarii . Astfel ca, in 1946 Tribunalul Poporului din
Romania l-a condamnat pe Vintila Horia, in contumacie la 25 ani munca
silnica, pentru crime de razboi, in baza legii 312/1945, art 2.
Activitatea sa anticomunista este transformata de catre comisarii
sovietici in fascism si este acuzat ca: „s-a pus în slujba
hitlerismului sau fascismului și a contribuit prin fapte proprii la
realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieții economice a
țării în detrimentul intereselor poporului român”.
Vintila Horia s-a mutat in lumea celor drepti in 1992. In decembrie
2015, centenarul nasterii sale a fost sarbatorit prin simpozioane si
colocvii la Madrid, Craiova, deva si Alba Iulia. Pe 27 noiembrie 2015,
Consiliul Local Segarcea, judetul Dolj, prin Hotararea cu numarul 60,
i-a atribuit titlul de Cetatean de Onoare-post mortem.
Cea mai cunoscuta lucrare a sa este romanul Dieu est né en exil
( Dumnezeu s-a nascut in exil), pentru care a primit prestigiosul
premiu Goncourt. Stabilit la Paris intre 1960-1964, Vintila Horia a
respins oferta ambasadei romane de a intra in rolul de reprezentant al
scriitorimii Romaniei comuniste, scriind in presa franceza cateva
article fulminante despre regimul crimial impus de sovietici in Estul
Europei. Ca razbunare, Guvernul roman, cu sprijinul comunistilor
francezi, a declansat o ampla campanie de denigrare a scriitorului,
atribuindu-i, printr-un dosar falsificat, un trecut de legionar.
Cine este tovarasul Alexandru Florian?
Desi Institutul „Elie Wiesel” este o institutie de stat, platita din
bani publici si in conformitate cu acest statut este obligata prin lege
sa nu aiba in componenta sa nomenclaturisti, securisti sau
propagandisti ai comunismului, este condus de Alexandru Florian,
care, de la 21 de ani era agent de presa facand elogiul
ceausimului. Daca Legea 217/2015 ar fi fost condamnat si comunismul,
alaturi de fascism si hitlerism ca regimuri criminale, atunci Alexandru
Florian ar fi trebuit sa se condamne atst pe sine, cat şi pe tatal sau,
Radu Florian, profesor de marxism-leninism in perioada 1949-1989. Desi
Parlamentul Romaniei a adoptat acum cativa ani un Raport de condamnare a
comunismului, desi astazi stim ca numarul evreilor asasinati la ordinul
lui Stalin este mult mai mare chiar si decat al celor exterminati in
lagarele naziste si chiar daca regimul Ceausescu a vandut evrei statului
Israel, cu pretul pe bucata, ca la targurile de animale, Institul Elie
Wiesel din Romania nu este interesat decat de combaterea, cenzurarea si
condamnarea intelectualilor romani care s-au opus cu pretul libertatii
si al vietii, ciumei rosii! Pe lista neagra celor care TREBUIE INTERZISI
se afla Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Petre Tutea,
Radu Gyr, dar si duhovnicii Arsenie Boca, Iustin Parvu, sau Calciu
Dumitreasa
Cine si cu ce autoritate intelectuala, morala sau academica poate
cenzura cultura romana? Alexandru Florian, autorul volumului „Cunoaşterea stiinţifica si apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiintifica si enciclopedica, 1975 in care gasim o virulenta si stupida sustinere a ateismului
ca forma suprema de cunoaştere, teorie care urmează pas cu pas
ideologia Partidului Comunist Roman, asa cum a fost redata de tovarăşul
Nicolae Ceausescu, este cel mai bun exemplu?
Iata o mostra din gandirea acestui comunistoid ipocrit:
Cum sa nu-i urasca visceral pe martirii inchisorilor comuniste, care
l-au marturist pe Hristos sub cele mai aprige torturi, un individ care
scrie in mizeria lui propagandist bolsevica „dumnezeu” cu
litera mica? Alexandru Florian, la varsta de 21 de ani, stia cine este
dusmanul fundamental al omului…Autorul acestor randuri incerca sa
convinga opinia publica ca Iustin Parvu sau Arsenie Boca au fost
legionari:
Si mai revoltator este faptul ca pentru denigrarea sistematica a
marilor personalitati culturale, spirituale si chiar politice ale
Romaniei, Alexandru Florian primeste de la guvern un salariu de 81.614
lei/an…si asta in 2016, nu in 1946…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu