Anul acesta, în noiembrie, sociologul german Gabriele Kuby a venit în
România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală
globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţii, printr-o serie de
conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. Prezentam
aici un interviu cu autoarea cartii:
Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost
caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce
anume este atât de şocant în ea?
Pentru majoritatea oamenilor este un şoc, deoarece prezintă întregul
tablou al revoluţiei sexuale globale care are loc la ora actuală.
Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem
familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu
văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am
reuşit să ofer o imagine completă a revoluţiei sexuale globale. Aceasta
se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea
oamenilor nu ştiu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânţa
de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în
toate ţările occidentale şi se extinde în toată lumea.
Unii ar putea să vă râdă în nas, reproşându-vă că vă place teoria conspiraţiei.
Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conştientă
că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o ţară care până
în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi ştiţi mai multe decât
mine despre rezistenţă, despre propaganda oficială, despre a impune
lucruri societăţii.
Puteţi face o comparaţie între felul în care comunismul a
afectat familia şi felul în care o afectează feminismul anti-familie şi
ideologia de gen? Vorbiţi-ne puţin, vă rugăm, despre noul totalitarism,
care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea şi
libertatea.
Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este
vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte
dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinţilor de a-şi educa
propriii copii, de a-i ţine într-o zonă în care oamenii se dezvoltă
puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei.
Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen,
sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai
subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci
ne este „vândută” sub pretextul libertăţii. Subtitlul cărţii mele este
„Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Şi cred că mai există o
asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile
totalitare, nu numai pentru comunişti, ci şi pentru nazişti,
Biserica este întotdeauna cel mai mare duşman. Dictaturile au distrus
biserici, le-au dărâmat, au ucis preoţi şi episcopi, i-au închis şi i-au
torturat şi aşa mai departe. Naziştii au făcut asta, comuniştii au
făcut asta. Această nouă mişcare nu torturează încă, dar începe să
trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – şi luptă pe faţă
împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării
acesteia la Naţiunile Unite şi în instituţiile Uniunii Europene. Aceasta
este principalul lor duşman.
Există asemănări cu regimurile totalitare. Deşi acum pare a se
promova libertatea, toleranţa, anti-discriminarea şi alte asemenea
vorbe, acestea sunt de fapt găunoase şi sunt în realitate folosite
pentru a răsturna valorile şi a induce oamenii în eroare, manipulându-le
mintea – aşadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile
totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se
refuze părinţilor puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: şi
educaţia acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii,
să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca
niciodată.
Am avut marele privilegiu
şi onoarea şi ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul
acesta. El numeşte ceea ce se întâmplă o „revoluţie antropologică”.
Vorbeşte despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul
acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca
niciodată în inima omului”. Ca fiinţe umane, noi am schimbat rădăcina
propriei umanităţi, care se găseşte acum sub atacul unei ideologii ce
spune că nu există bărbaţi şi femei. Ne propunem disoluţia identităţii
bărbatului şi a identităţii femeii. Se mai spune că orice orientare
sexuală este bună şi trebuie respectată, tolerată. Şi, dacă nu ne
declarăm de acord cu ea, suntem puşi la zid ca „homofobi” care
discriminează.
Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare şi li
se vor aplica amenzi foarte mari dacă îşi exprimă părerea că nu este
bine.
Dacă Revoluţia Sexuală îşi propune să elimine toate
diferenţele dintre bărbat şi femeie, de ce insistă azi atât pentru
drepturi speciale acordate femeilor? Cu alte cuvinte, de ce să luptăm
pentru drepturile femeii, dacă identitatea sexuală devine ceva fluid şi
superfluu, fără nicio legătură cu determinările anatomice,
transformându-se doar într-o chestiune de alegere subiectivă, personală?
Exact. Este una din multele contradicţii interne ale acestei
ideologii . Judith Butler, a cărei carte, Gender trouble. Subversion of
Identity (Probleme de gen. Subversiunea identităţii), a stat la baza
acestei ideologii, furnizându-i concepte şi limbaj, era conştientă de
această contradicţie. Şi alţi profesori specializaţi în studii de gen au
sesizat-o şi cred că putem spune fără să greşim prea mult că problema
femeii este folosită doar ca un fel de sprijin. Se pretinde că se luptă
pentru femei, dar în realitate se distruge identitatea de gen, iar toată
această luptă pentru drepturile omului se va prăbuşi în momentul în
care femeia va avea aceeaşi putere cu bărbatul – ceea ce se şi întâmplă
acum.
Ce se va întâmpla cu bărbatul şi femeia în eventualitatea
în care Revoluţia Sexuală învinge şi vom avea o societatea bazată pe
preceptele acesteia?
Deja sunt multe semne. Dacă se continuă astfel, nu e semn bun:
familiile sunt distruse, căsătoria este distrusă. Nu femeile, ci anumite
organizaţii pentru femei şi organizaţii europene lansează tot felul de
mesaje care spun că toate femeile sunt nişte victime, iar toţi bărbaţii
se comportă ca violatori şi prădători sexuali faţă de femei. Consecinţa
este că bărbaţii îşi pierd interesul de a mai deveni taţi, iar femeile
îşi pierd interesul de a mai deveni mame. Aceasta se oglindeşte cu
claritate în criza demografică prin care trecem. Foarte curând, aceasta
va conduce la probleme foarte grave în societate, chiar şi în bogata
noastră Germanie. Deoarece sistemele noastre de asigurări sociale nu vor
putea menţine standardele cu care ne-am obişnuit. Aceste standarde încă
mai permit menţinerea păcii. Oamenii obţin încă banii care le trebuie.
Odată ce aceasta va cădea – ceea ce se va întâmpla foarte curând,
deoarece nu mai avem copii care să intre pe piaţa muncii şi să plătească
taxe şi contribuţii sociale – sistemul social nu va mai putea funcţiona
şi vom intra într-o zonă în care brutalitatea şi violenţa vor deveni
omniprezente în societate. A început deja: la Paris, la Londra, am văzut
deja părţi din oraş în flăcări. Şi vom mai vedea. La voi în ţară e
multă sărăcie. Dar aceasta începe să apară şi în unele zone din
Germania. Şi, când sistemul economic nu va mai permite bunăstarea
materială de până acum, cred că se va mai întâmpla ceva: vom fi prea
plini de griji pentru a ne mai preocupa de probleme precum
homosexualitatea şi schimbarea de gen sau alte astfel de nebunii.
De altfel, acestea sunt nişte probleme care ţin de numai 1,6% din
populaţie (nu 3%, nu 5%, nici 10%, ci doar 1,6% s-au declarat
homosexuali într-un studiu oficial al Centrului pentru Controlul Bolilor
din SUA). Din acest procent de 1,6% din populaţie, doar 2-3% sunt
interesaţi de parteneriate civile. De ce? Fiindcă duc o viaţă promiscuă.
Acesta este stilul lor de viaţă. Să privim societatea, gândindu-ne la
generaţiile viitoare. Ce fac acum? De ce schimbă sistemul de valori şi
întregul sistem legal pentru o minoritate dintr-o minoritate, care nici
măcar nu ajunge la 1% din populaţie?
Unii nu înţeleg ce este atât de rău să le vorbeşti copiilor despre sex la şcoală. Ce le-aţi spune acestora?
Un copil sexualizat îşi pierde copilăria. Copilăria este prin
definiţie o zonă în care copilul poate creşte şi se poate juca…Copilăria
este asexuală. Iar familia are nevoie de o zonă nesexualizată. Sexul
are loc între părinţi şi nicăieri altundeva în familie. Dacă această
regulă cade, cade şi copilăria. Este de neimaginat ce se întâmplă în
şcolile americane şi germane, în toate ţările occidentale. Dacă copii
sunt obligaţi la şcoală să vorbească despre sexualitate, ceea ce se
întâmplă deja, dacă se uită la desenele din manuale, care sunt obscene
şi pornografice, îşi pierd simţul ruşinii. Aceasta este foarte necesar
pentru orice om, absolut necesar! Chiar şi Sigmund Freud a spus că, dacă
distrugi simţul ruşinii, nu mai poţi educa oamenii.
Dacă ne împingem copiii în experienţe sexuale precoce, începând de la
grădiniţă, dacă îi învăţăm contracepţia la şcoală şi îi pregătim pentru
„prima dată”, tinerii, înainte de a se maturiza suficient încât să aibă
drept de vot, vor avea o mulţime de experienţe dureroase. Şi vor începe
să se îndoiască şi să-şi piardă capacitatea de a se mai ataşa de altă
persoană. Ataşamentul este necesar pentru căsătorie, pentru familie.
Dacă ai suferit mult înainte să împlineşti 18 sau chiar 20 de ani, îţi
pierzi acest ideal: „Da, vreau să îmi găsesc pe cineva. Da, vreau să am o
familie”. Pierzi acest lucru. Nu mai îndrăzneşti, nu mai crezi în asta.
Aşadar, le distrugem abilitatea de a-şi întemeia o familie, ceea ce
intră în contradicţie cu însăşi dorinţa tinerilor. Toate anchetele şi
sondajele arată că tinerii au ca ideal de viaţă întemeierea unei
familii. Iar generaţia noastră are datoria să îi facă capabili interior
şi din punct de vedere psihologic pentru a forma o familie şi a-şi
folosi sexualitatea în mod corect. În plus, bolile cu transmitere
sexuală au explodat pretutindeni şi îi fac pe oameni infertili. Şi
practicile homosexuale sunt asociate cu riscuri mari de sănătate. Ar
trebui să prevenim tânăra generaţie în legătură cu riscurile, dar nu ni
se permite, în timp ce cupluri homosexuale sunt invitate în şcoli (n.r.:
să vorbească despre viaţa lor).
În ce măsură sunt instituţiile europene abilitate să pună în aplicare politicii bazate pe ideologia de gen?
Instituţiile europene susţin sută la sută această ideologie. UE şi
ONU fac tot ce le stă în putinţă pentru a submina familia şi sistemul
nostru de valori. Şi numesc această acţiune „drepturile omului”:
promovarea agresivă a căsătoriei homosexuale în toate ţările, promovarea
agresivă a ideologiei de gen ca politică de stat, promovarea
obligativităţii ca femeile să aibă asigurate un procent din toate
locurile de pe piaţa muncii şi din alte poziţii-cheie, promovarea
preluării de către stat a îngrijirii copiilor mici la creşă. Pot face
aceasta şi chiar o fac. Dacă pot? Da, pot. Sunt foarte puternice aceste
instituţii. Iar în spatele lor se ascund forţe politice şi economice.
Dar vestea bună este că apare şi rezistenţa politică: în Franţa, în
Lituania, unde a fost interzisă propaganda prohomosexualitate în şcoli,
în Ungaria, unde au acum Constituţie creştină, în Croaţia, unde a fost
organizat un referendum care să consfinţească faptul că numai un bărbat
şi o femeie se pot căsători, şi în Slovacia la fel. Astfel că în
Parlamentul European se construieşte o rezistenţă. Se întâmplă lucruri.
Oamenii încep să se trezească.
Fac şi eu ce pot cu această carte. Reuşeşte să trezească multă lume
cartea mea. Trebuie ca, la toate nivelurile societăţii, să ne unim
forţele şi să intrăm în luptă cu motoarele turate la maximum, pentru a
spune: „Nu!”
Ce sfaturi aveţi pentru românii şi în general pentru toţi oamenii care vor să-şi păstreze familia şi identitatea neştirbite?
În primul rând, nu mai gândiţi că sunteţi în
urmă. Nu vă mai gândiţi că lucrurile bune vin din vest – în realitate
este adevărat exact opusul. De fapt, din vest vin lucruri realmente
malefice. Am auzit o ştire azi. Nişte ONG-uri din România au declarat că
ţara voastră trebuie să prindă din urmă (n.r.: trenul educaţiei sexuale
din Occident). Puteţi fi foarte fericiţi că această distrugere nu a
avut încă loc în ţara voastră. Şi ar trebui să vă mobilizaţi în toată
ţara în orice coaliţie posibilă, cu oricine, inclusiv de peste graniţe,
şi cu oricine din interiorul ţării care poate lupta împotriva acestui
lucru. Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar
sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia. Fiindcă va prăbuşi mai
întâi familia. Aceasta este rădăcina. Aşa că trebuie să faceţi tot ce
puteţi. Şi puteţi fi fericiţi că dictatura comunistă v-a protejat de
revoluţia sexuală care a început în Occident în 1968. Încă mai aveţi un
sistem de valori conservatoare. Încă mulţi oameni mai cred că familia
(n.r.: naturală) este bună, că homosexualitatea nu este corectă. Aşa că
răspândiţi vestea că nu sunteţi deloc înapoiaţi. Ba dimpotrivă. Puteţi
fi fericiţi că aceste lucruri încă nu s-au întâmplat. Fiindcă are loc
distrugerea societăţii, iar Uniunea Europeană este purtător de stindard
în acest sens
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu